iconom definitie

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc [!]. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.). temporareconom

iconóm, iconomíe, V. econ-. temporariconom

econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare. temporareconom

iconom m. V. econom. temporariconom

ECONÓM2, -OÁMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. admi­nistrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconóm, -oámă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f. temporareconom

ICONÓM, -OÁMĂ s. m. și f. v. econom. temporariconom

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiconom

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z