iconolatru definitie

credit rapid online ifn

ICONOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care se închină la icoane. [< fr. iconolâtre, cf. gr. eikon – imagine, latreuein – a adora]. substantiv masculin și femininiconolatru

*iconolátru1, -ă s. și adj. (vgr. eikon, imagine, icoană și latréŭo, ador; ngr. ikonolátris). Care se închină icoanelor. substantiv masculin și femininiconolatru

credit rapid online ifn

iconolátru (livr.) (-la-tru) s. m., art. iconolátrul; pl. iconolátri, art. iconolátrii substantiv masculin și femininiconolatru

ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. substantiv masculin și femininiconolatru

iconolátră (livr.) (-la-tră) s. f., g.-d. art. iconolátrei; pl. iconolátre substantiv masculin și femininiconolatră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiconolatru

iconolatru  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iconolatru iconolatrul iconolatră iconolatra
plural iconolatri iconolatrii iconolatre iconolatrele
genitiv-dativ singular iconolatru iconolatrului iconolatre iconolatrei
plural iconolatri iconolatrilor iconolatre iconolatrelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z