iconoclast definitie

ICONOCLÁST, -Ă s.m. și f. Partizan al iconoclasmului. ♦ (Fig.) Cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. [< fr. iconoclaste, cf. gr. eikon – icoană, klazein – a sparge]. substantiv masculin și femininiconoclast

*iconoclást m. (vgr. eikonoklástes). Sfărămător [!] de icoane. Pl. Niște sectarĭ distrugătorĭ în seculu [!] VIII după Hristos. – La Dos. iconobóreț (vsl. ikonoborĭcĭ). substantiv masculin și femininiconoclast

iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste substantiv masculin și femininiconoclast

iconoclast m. 1. spărgător de icoane; 2. pl. eretici din sec. VIII cari atacau cultul imaginilor sacre. substantiv masculin și femininiconoclast

ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste. substantiv masculin și femininiconoclast

ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f. Partizan al unei mișcări din imperiul bizantin (secolele al VIII-lea și al IX-lea) îndreptate împotriva mănăstirilor și pămînturilor mănăstirești. Sculptura... fiind alungată din biserica răsăritului încă din timpul iconoclaștilor... orna­mentele săpate nu se păstrară. ODOBESCU, S. I 451. substantiv masculin și femininiconoclast