ícnet s. n., pl. ícnete substantiv neutruicnet
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt și adânc; icneală, icnitură. – Icni + suf. -et. substantiv neutruicnet
ÍCNET, icnete, s. n. Geamăt scurt; icnitură, icneală, icnire. Cravașa îi croia peste umeri și ei se lăsau din nou la pămînt, fără să scoată un icnet. CAMILAR, N. II 70. substantiv neutruicnet
icnet substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'icnet | 'icnetul |
plural | 'icnete | 'icnetele | |
genitiv-dativ | singular | 'icnet | 'icnetului |
plural | 'icnete | 'icnetelor |