icĭo(g)lán m. (turc. ič oghlany, d. ič, interior, și oghlan, fecĭor de casă. V. olan 1). Vechĭ. Paj al sultanuluĭ. Copil de casă la domniĭ româneștĭ. (Eraŭ 30-36, subordonațĭ ĭedecliilor). substantiv masculinicĭoglan
icio(g)lan m. od. copil de casă sau paj (la Sultanii turci și la Domnii români): icioglanii cu ogaua lor NEGR. neferii și iciolanii domnești FIL. [Turc. IČ OGLANY, lit. fecior dinăuntru]. substantiv masculinicioglan
ICIOGLÁN, icioglani, s. m. (Înv.) Copil de casă, paj (la sultani și la domnii români). [Var.: iciolán s. m.] – Din tc. içoğlan. substantiv masculinicioglan
icioglan substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | icioglan | icioglanul |
plural | icioglani | icioglanii | |
genitiv-dativ | singular | icioglan | icioglanului |
plural | icioglani | icioglanilor |