ici definitie

icĭ, V. icea. invariabilicĭ

ici (pop.) adv. invariabilici

ici adv. aici: ici și colea. [Lat. HICCE]. invariabilici

ICI adv. (Pop.) Aici. ◊ (Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo ori ici și ici, ba ici, ba colo = din loc în loc, la distanțe mari. [Var.: ícea adv.] – Lat. *hic-ce. invariabilici

ICI adv. Aici. Oliolio, ciocoi bogate ! Ici de-ai trece din păcate, Să-ți arunc doi glonți în spate. ALECSANDRI, P. A. 54. Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili. ALEXANDRESCU, P. 78. Du-te, zău, dar iară vină, Nu mă lăsa ici străină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. ◊ (Urmat de o precizare locală) Vîră-te ici, în sacul acesta. CREANGĂ, P. 176. Ici, în vale. ȘEZ. I 10. ◊ (În legătură cu prepoziții) Apucă pe ici, tot înainte ! CREANGĂ, P. 215. ◊ Loc. adv. (Pe) ici, (pe) colo sau ici și colo sau ici și ici sau ba (sau de) ici, ba (sau de) colo = din loc în loc, la distanțe mari, pe alocurea. Tot mai cercînd el, ba ici, ba colea... numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci. EMINESCU, O. I 79. Ici-colo, se văd cete în luptă încleștate. ALECSANDRI, P. A. 167. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. ◊ Expr. Pe ici ți-e drumul v. drum. – Variantă: ícea (ISPIRESCU, L. 54, TEODORESCU, P. P. 23) adv. invariabilici

ícea și icĭ (ea dift.) adv. (lat. hicce. V. aicĭ). Aicĭ, colea: uĭte-te [!] icĭ (saŭ icea). Ĭcĭ (saŭ icea) și colo, din loc în loc: după bătălie se vedeaŭ morțĭ zăcînd icĭ și colo. invariabilicea

aici adv. Mold. V. aci. [Lat. ADHICCE, de unde scurtat ici]. invariabilaici

ici-cólo adv. invariabilicicolo