ichiu n. 1. arșic plumbuit de lovit în celelalte: un ichiu bun n’are preț ISP.; 2. fig. coardă sîmtitoare: mă lovia la ichiu; 3. fig. clenciu, greutate: treaba arfi mers, dacă nu era un ichiu. [Turc, YEK, lovitură în jocul de arșici]. substantiv neutruichiu
| ichiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ichiu | ichiul |
| plural | ichiuri | ichiurile | |
| genitiv-dativ | singular | ichiu | ichiului |
| plural | ichiuri | ichiurilor | |