IBRÍD, -Ă adj. v. hibrid. adjectiv ibrid
*íbrid și hí-, -ă adj. (lat. hibrida, corcitură. Cp. cu șubred). Animal orĭ plantă corcită (rezultat din doŭă speciĭ diferite, ca catîru). Fig. Prost, urît: construcțiune ibridă. Gram. Compus din rădăcinĭ orĭ cuvinte luate din doŭă limbĭ, ca bĭurocrație, socĭologie. – Fals -íd (după fr.). adjectiv ibrid
ibrid a. 1. născut din două specii diferite: catârul e un animal ibrid; 2. Gram. vorbele formate din radicale a două limbi diferite, ex. decigram. adjectiv ibrid
| ibrid adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ibrid | ibridul | ibridă | ibrida |
| plural | ibrizi | ibrizii | ibride | ibridele | |
| genitiv-dativ | singular | ibrid | ibridului | ibride | ibridei |
| plural | ibrizi | ibrizilor | ibride | ibridelor | |