ibrictar definitie
ibrictár m. (turc. tot așa, compus ca și baĭractar). Vechĭ. Acela care turna apă din ibric domnuluĭ ca să se spele. substantiv masculin ibrictar
ibrictar m. slujbașul Curții fanariote care prezenta Domnului ibricul de spălat mâinile (după datina orientală). [Turc. IBRIKTAR]. substantiv masculin ibrictar
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ibrictar
| ibrictar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ibrictar | ibrictarul |
| plural | ibrictari | ibrictarii | |
| genitiv-dativ | singular | ibrictar | ibrictarului |
| plural | ibrictari | ibrictarilor | |