www.ReduPedia.ro
Definitie ibrișin - ce inseamna ibrișin - Dex Online

ibrișin definitie

a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas expr. (reg.) a ironiza, a râde (de cineva). substantiv neutru aitrage

ibrișím (vest) și -ín (est) n., pl. urĭ (turc. ibrișim; ngr. brisimi im-, sîrb. ibrišim). Ață de matasă [!]. Fig. (est). Aluziune, bobîrnac: a trage cuĭva un ibrișin pe la nas. Adv. Supțire [!], fin: acest cuțit e ascuțit ibrișin, taĭe ibrișim. substantiv neutru ibrișim

ibrișín (i-bri-) s. n., pl. ibrișíne substantiv neutru ibrișin

ibrișim n. 1. mătase răsucită (Mold. ibrișin); 2. fig. aluziune fină si mușcătoare: ne trage câte un ibrișin pe la nas despre fata popei CR. ║ a. fig. șiret, șmecher ║ adv. 1. de minune: treburile merg ibrișim CAR.; 2. fin, subțire ca un ibrișim: cuțitul taie ibrișim. [Turc. IBRIȘIM]. substantiv neutru ibrișim

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat ori la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrīșim. substantiv neutru ibrișin

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. (Și în forma ibrișim) Fir de mătase răsucită, de diferite culori, întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. Celalt purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alocranul. MACEDONSKI, O. I 55. Cămașă frumoasă de in Cusută cu ibrișin. SEVASTOS, N. 143. L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. Voinea se scula, Vamă le lua, Fir și ibrișim Și postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Fig. (Prin comparație cu subțirimea firului de ibrișin) S-ar fi lipsit de fumat d-ar fi fost siliți tot mereu să umple și să aprinză o astfel de narghilea, stînd apoi cu gura căscată dasupra ei, ca să aspire ibrișimul de fum ce poate ieși pe acea microscopică găurice. ODOBESCU, S. II 296. ◊ Expr. A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a aminti cuiva (sau a face aluzie la) ceva neplăcut și într-un mod ironic; a ironiza, a batjocori. Ne și trage cîte un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii-Vechi. CREANGĂ, A. 94. ♦ Papiotă (1). – Variantă: ibrișím s. n. substantiv neutru ibrișin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ibrișin

ibrișin   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ibrișin ibrișinul
plural ibrișine ibrișinele
genitiv-dativ singular ibrișin ibrișinului
plural ibrișine ibrișinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z