www.ReduPedia.ro
Definitie ibrișim - ce inseamna ibrișim - Dex Online

ibrișim definitie

IBRIȘÍM s. n. v. ibrișin. substantiv neutru ibrișim

ibrișím (ibrișímuri), s. n. – Fir de mătase răsucit. – Var. ibrișin. Tc. ibrișim (Roesler 593; Șeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim.Der. ibrișimgiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. ibrișimci. substantiv neutru ibrișim

ibrișím (vest) și -ín (est) n., pl. urĭ (turc. ibrișim; ngr. brisimi im-, sîrb. ibrišim). Ață de matasă [!]. Fig. (est). Aluziune, bobîrnac: a trage cuĭva un ibrișin pe la nas. Adv. Supțire [!], fin: acest cuțit e ascuțit ibrișin, taĭe ibrișim. substantiv neutru ibrișim

ibrișim n. 1. mătase răsucită (Mold. ibrișin); 2. fig. aluziune fină si mușcătoare: ne trage câte un ibrișin pe la nas despre fata popei CR. ║ a. fig. șiret, șmecher ║ adv. 1. de minune: treburile merg ibrișim CAR.; 2. fin, subțire ca un ibrișim: cuțitul taie ibrișim. [Turc. IBRIȘIM]. substantiv neutru ibrișim

IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. (Și în forma ibrișim) Fir de mătase răsucită, de diferite culori, întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. Celalt purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alocranul. MACEDONSKI, O. I 55. Cămașă frumoasă de in Cusută cu ibrișin. SEVASTOS, N. 143. L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. Voinea se scula, Vamă le lua, Fir și ibrișim Și postav d-ăl bun. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Fig. (Prin comparație cu subțirimea firului de ibrișin) S-ar fi lipsit de fumat d-ar fi fost siliți tot mereu să umple și să aprinză o astfel de narghilea, stînd apoi cu gura căscată dasupra ei, ca să aspire ibrișimul de fum ce poate ieși pe acea microscopică găurice. ODOBESCU, S. II 296. ◊ Expr. A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a aminti cuiva (sau a face aluzie la) ceva neplăcut și într-un mod ironic; a ironiza, a batjocori. Ne și trage cîte un ibrișin pe la nas despre fata popii de la Folticenii-Vechi. CREANGĂ, A. 94. ♦ Papiotă (1). – Variantă: ibrișím s. n. substantiv neutru ibrișin

IBBIȘÍM s. n. v. ibrișin. substantiv neutru ibbișim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ibrișim

ibrișim   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ibrișim ibrișimul
plural ibrișime ibrișimurile
genitiv-dativ singular ibrișim ibrișimului
plural ibrișimuri ibrișimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z