ĭabașá și ĭavașá f. (turc. ĭavašá). Un fel de clește de apucat nasu cailor care nu staŭ liniștițĭ la potcovit (fr. morailles). Fig. A prinde pe cineva cu ĭabașaŭa de nas, a-ĭ pune cinghelu´n nas, a-l face să se miște cum vreĭ tu. substantiv femininĭabașa
iavașá s. f., art. iavașáua, g.-d. art. iavașálei; pl. iavașále, art. iavașálele substantiv femininiavașa
iavașà f. 1. clește de apucat nasul calului când se potcovește; 2. fig. păcălit, ținut în frâu: acum ești cu iavașaua de nas ISP. [Turc. YAVAŠA]; 3. ochelari: puneți iavașaua și citește. substantiv femininiavașà
IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase. – Din tc. yavaș. substantiv femininiavașa
IAVAȘÁ, iavașale, s. f. Dispozitiv, în formă de clește sau de laț, cu care se strînge buza superioară a animalelor mari cînd sînt supuse unor operații dureroase. substantiv femininiavașa
iaváșă, iavașe s. f. prostituată specializată în perversiuni dureroase. temporariavașă
iavașa | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iavașa | iavașaua |
plural | iavașale | iavașalele | |
genitiv-dativ | singular | iavașale | iavașalei |
plural | iavașale | iavașalelor |