iasta definitie

ist / iest (reg.) adj. pr. m., g.-d. ístui / iéstui; pl. iști / iești; f. iástă, g.-d. ístei / iéstei; pl. íste / iéste, g.-d. pl. m. și f. ístor / iéstor articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

ist, ásta, ĭar după subst. orĭ izolat, ísta, ásta saŭ (și) ĭasta, pron. (ca și aista). Est. Aista, acesta: ist om, astă dată; omu ista, data asta; data ĭasta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

IST, IÁSTĂ, iști, iaste, adj. pron. dem. (Reg.; după substantiv are forma ista, iasta) Acest; (despre unități de timp) prezent; de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. [Gen.-dat. sg. istui, istei, pl. istor. – Var.: iest adj. dem.] – Lat. *istus, -a, -um. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

IST, iști, adj. dem. m. (Mold.; cînd urmează după substantiv, are de obicei forma ista) Acest, ăst. Eu am pus iapa mea la căruța omului istuia și ne-am dus la moară. SBIERA, P. 223. Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ți dau carul ista ? CREANGĂ, P. 42. Fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod, și eu la celalalt. id. ib. 298. ♦ (Despre unități de timp) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, F. J. 426. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ístui, pl. ístor; (cînd are forma ista) pl. íștia; gen.-dat. sg. ístuia, pl. ístora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăst

ist, ásta, ĭar după subst. orĭ izolat, ísta, ásta saŭ (și) ĭasta, pron. (ca și aista). Est. Aista, acesta: ist om, astă dată; omu ista, data asta; data ĭasta. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

IST, iști, adj. dem. m. (Mold.; cînd urmează după substantiv, are de obicei forma ista) Acest, ăst. Eu am pus iapa mea la căruța omului istuia și ne-am dus la moară. SBIERA, P. 223. Prietene, zise Dănilă, nu mi-i da capra ceea să-ți dau carul ista ? CREANGĂ, P. 42. Fă-te tu cerșitor la capătul ist de pod, și eu la celalalt. id. ib. 298. ♦ (Despre unități de timp) Acest, prezent, de acum sau dintr-un viitor foarte apropiat. S-a aflat de la starostele Nechifor și de la alți vînători vechi că cerbii au boncăluit mai devreme în ist-an. SADOVEANU, F. J. 426. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ístui, pl. ístor; (cînd are forma ista) pl. íștia; gen.-dat. sg. ístuia, pl. ístora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeist

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Reg.) Acest. [Gen. -dat. sg. iestui, iestei; gen. -dat. pl. iestor. – Var.: (când urmează după substantiv) iésta, iásta adj. dem. (gen. -dat. sg. iestuia, iesteia; gen. -dat. pl. iestora] – Lat. *istus, ista (= iste, -a). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeiest

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Regional; cînd urmează după substantiv are forma iesta, iasta, pl. ieștia, iestea) Acest, ăst. Prin locurile iestea e cam greu de călăto­rit singur. CREANGĂ, P. 199. ◊ (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. iestui, iestei, gen.-dat. pl. iestor; (cînd are forma iesta, iasta) gen.-dat. sg. iestuia, iesteia, gen.-dat. pl. iestora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeiest

IEST, IÁSTĂ, iești, ieste, adj. dem. (Regional; cînd urmează după substantiv are forma iesta, iasta, pl. ieștia, iestea) Acest, ăst. Prin locurile iestea e cam greu de călăto­rit singur. CREANGĂ, P. 199. ◊ (Cu valoare de pronume) Dă-i o pîrleală bună cu niște chibrituri de ieste, care ard mocnit. CREANGĂ, A. 111. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. iestui, iestei, gen.-dat. pl. iestor; (cînd are forma iesta, iasta) gen.-dat. sg. iestuia, iesteia, gen.-dat. pl. iestora. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeiest

ísta (reg.) pr. m., adj. pr. m. (postpus: omul ista), g.-d. ístuia; pl. íștia (-tia), g.-d. ístora; f. iásta, g.-d. ísteia / iésteia; pl. ístea / iéstea, g.-d. pl. m. și f. ístora / iéstora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeista

ÍSTA, IÁSTA, iștia, istea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta¹. [Gen.-dat. sg. istuia, isteia, pl. istora] – Lat. *istus, -a, -um. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeista

ÍSTA¹ adj. dem. m. v. ist. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeista

ÍSTA², iștia, pron. dem. m. (Mold.) Acesta, ăsta. Turcii toți cît îl zărea între dînșii se grăia: «Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Caraiflac ». ALECSANDRI, P. P. 144. ◊ (Precedat de un « de » partitiv; atestat în forma de pl. iști) Mie înse-mi plac și de iști mai bătrîni, numai să fie bine fripți. CREANGĂ, P. 33. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. ístuia, pl. ístora. - Pl. și: iști. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeista

iésta pron. (model de flexiune 60) articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeiesta

IÉSTA, IÁSTA adj. dem. v. iest. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeiesta