IASOMÍE, iasomii, s. f. Arbust de grădină cu flori albe, care au un miros plăcut, aromatic, pătrunzător (Iasminum officinale). Calea-i, spada-i, fața-i și gloriosu-i nume Sub rouă parfumată de flori de iasomie. ALECSANDRI, P. III 376. Frunzuleană iasomie, Vine cucul de la vie. SEVASTOS, C. 24. ◊ (Poetic) Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia; Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia Seninului de zare stinsă. ANGHEL, Î. G. 9. ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. Intră ciubucciul cu ciubucele... de iasomie. FILIMON, C. 152. – Variantă: iasomíu (ODOBESCU, S. I 139) s. m. substantiv masculiniasomie
iasomiu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iasomiu | iasomiul |
plural | iasomii | iasomiii | |
genitiv-dativ | singular | iasomiu | iasomiului |
plural | iasomii | iasomiilor |