iasomie definitie

iasomíe (iasomíi), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (înv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. După Lokotsch 942, Tiktin și Ronzevalle 174, din tc. substantiv femininiasomie

ĭasomíe f. (ngr. ĭasumi, ĭasomi, gĭasomi, gĭasemi, gĭasimi, d. turc. ĭasemin, ar. ĭâsamûn, care e pers. ĭâsemin; bg. ĭasmin, sîrb. jasemin; it. gesmino, gelsomino, pv. jaussemin, fr. pg. jasmin, sp. jazmin). Un copăcel oleaceŭ agățător care produce niște florĭ foarte parfumate și care e originar din estu Asiiĭ (jasminium). – Vechĭ și ĭasimin, m. substantiv femininĭasomie

iasomíe s. f., art. iasomía, g.-d. art. iasomíei; pl. iasomíi, art. iasomíile substantiv femininiasomie

iasomie f. 1. arbust cu flori frumoase si plăcut mirositoare (Tasminum): ciubuc de iasomie; 2. floarea însăș. [Gr. mod.]. substantiv femininiasomie

IASOMÍE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi și verzi, cu flori albe plăcut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri și grădini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie sălbatică = arbust mic, cu ramurile colțuroase, cu frunzele puțin încovoiate și obtuze, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cultivat uneori ca plantă decorativă (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemí. substantiv femininiasomie

IASOMÍE, iasomii, s. f. Arbust de grădină cu flori albe, care au un miros plăcut, aromatic, pătrunzător (Iasminum officinale). Calea-i, spada-i, fața-i și gloriosu-i nume Sub rouă parfumată de flori de iasomie. ALECSANDRI, P. III 376. Frunzuleană iasomie, Vine cucul de la vie. SEVASTOS, C. 24. ◊ (Poetic) Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia; Pe fața ei neprihă­nită se-ngînă-n veci melancolia Seninului de zare stinsă. ANGHEL, Î. G. 9. ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. Intră ciubucciul cu ciubucele... de iasomie. FILIMON, C. 152. – Variantă: iasomíu (ODOBESCU, S. I 139) s. m. substantiv femininiasomie