ĭasaccíŭ m. (turc. ĭasakğy, d. ĭasak, oprire, interzicere). Vechĭ. Cavaz, soldat Turc pus pentru siguranța uneĭ persoane. – În est ĭe-. substantiv masculinĭasacciŭ
iasacciu m. soldat turc pentru siguranță, numit obișnuit cavaz: trece cu iasacciul unui elciu GHICA. [Turc. IASAKČY]. substantiv masculiniasacciu
iasacciu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iasacciu | iasacciul |
plural | iasaccii | iasacciii | |
genitiv-dativ | singular | iasacciu | iasacciului |
plural | iasaccii | iasacciilor |