iasác s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi. substantiv neutruiasac
ĭasác n., pl. urĭ (turc. ĭasak. V. ĭasacciŭ). Vechĭ. Oprire, interzicere. substantiv neutruĭasac
ĭasî́c (sud) și izíc (est) n., pl. e (turc. ĭazy, scris, scriitură). Vechĭ. Dosu uneĭ monete [!] (azĭ areșca și scrisa), opus luĭ tura. A juca la ĭasîc și tura, a juca la noroc după cum cade gologanu. temporarĭasîc
iasâc n. un fel de joc cu gologani (după cum cădea dos ori față, adică cu efigia sau turaua): unii jucau nuci, alții iasâc și tura FIL. [Turc, YAZY, efigia monedei]. temporariasâc
iasac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iasac | iasacul |
plural | iasacuri | iasacurile | |
genitiv-dativ | singular | iasac | iasacului |
plural | iasacuri | iasacurilor |