iartagan definitie

ĭatagán n., pl. e (turc. ĭataghan, de unde și ngr. gĭatagáni, bg. sîrb. ĭatagan, ung. jatagány). Un fel de sabie turcească încovoĭată și lată la capăt. – În est și ĭartagan. substantiv neutruĭatagan

IATAGÁN, iatagane, s. n. Sabie scurtă încovo­iată, cu două tăișuri, pe care o foloseau turcii la atac. Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. – Variantă: iartagán (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ȘEZ. VI 151) s. n. substantiv neutruiatagan

ĭartagán, V. ĭatagan. substantiv neutruĭartagan

IARTAGÁN s. n. v. iatagan. substantiv neutruiartagan

IARTAGÁN s. n. v. iatagan. substantiv neutruiartagan

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiartagan

iartagan  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iartagan iartaganul
plural iartagane iartaganele
genitiv-dativ singular iartagan iartaganului
plural iartagane iartaganelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z