iarmaroc definitie

iarmaróc (iarmaroáce), s. n. – Tîrg ținut la date fixe, bîlci. Germ. Jahrmarkt, prin intermediul rut. jarmarok (Cihac, II, 145; Sanzewitsch 204; DAR), cf. pol. jarmar(e)k, rus. jarmarka. În Mold. substantiv neutruiarmaroc

ĭarmaróc n., pl. oace (rut. ĭármarok, rus. ĭármarka, d. germ. jahrmarkt [d. jahr, an, și markt, tîrg]. V. marchidan). Est. Bîlcĭ, tîrg anual. – Și -og, pl. oage (Cov. Btș.). substantiv neutruĭarmaroc

iarmaróc s. n., pl. iarmaroáce substantiv neutruiarmaroc

iarmaroc n. Mold. bâlciu: buni îs de spânzurat în iarmaroc AL. [Rut. ĬARMAROK (din nemț. Jahrmarkt, târg anual)]. substantiv neutruiarmaroc

IARMARÓC, iarmaroace, s. n. Târg ținut la date fixe; bâlci. – Din ucr. jarmarok. substantiv neutruiarmaroc

IARMARÓC, iarmaroace, s. n. (Mold.) Tîrg ținut la date fixe, bîlci (anual). Tîrgul îl mai văzuse, la iarma­roace; însă îl știa dinspre alte părți, a îmbulzelilor de lume, a petrecerilor. SADOVEANU, B. 75. Iarmarocul anual era în toiul lui. ANGHEL-IOSIF, C. L. 90. Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39. Mergea dus pe gînduri cu berbecii la iarmaroc, în tîrgul cel mai apropiet. ȘEZ. I 98. ◊ Fig. Legislatorii noștri au ales în iarmarocul literaturilor ce-au socotit mai strălucitor. RUSSO, O. 64. substantiv neutruiarmaroc