iarlîc (-curi), s. n. – Ordin dat de hanul tătarilor. Tăt. (tc.) yarlik (Șeineanu, III, 66), cf. rus. jarlyk. Sec. XVIII, înv. substantiv neutruiarlîc
iarlâc | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iarlâc | iarlâcul |
plural | iarlâcuri | iarlâcurile | |
genitiv-dativ | singular | iarlâc | iarlâcului |
plural | iarlâcuri | iarlâcurilor |