ĭárășĭ adv. (d. ĭară). Rar. Iar, din noŭ: ĭarășĭ a venit, a venit ĭarășĭ. – La Nec. 2, 389, și árășĭ. invariabilĭarășĭ
IÁRĂȘI adv. Iar (I). – Iară + și. invariabiliarăși
IÁRĂȘI adv. 1. Încă o dată, din nou, iar. Tovarăși, tovarăși, Vă amintesc iarăși, Precum v-am mai spus: Steagul luptei, sus ! CORBEA, A. 27. Coborîm iarăși și dăm de alți oameni aplecați peste daltă. BOGZA, Ț. 64. Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul. EMINESCU, O. I 171. Și cînd iarăși se trezea, Chiar la Dunăre era. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495. 2. De asemenea. Cînd sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută. EMINESCU, O. I 175. invariabiliarăși