www.ReduPedia.ro
Definitie ianicer - ce inseamna ianicer - Dex Online

ianicer definitie

ĭanicér, V. ĭenicer. substantiv masculin ĭanicer

ĭenicér și inicér și (Munt.) ĭanicér m. (turc. ĭeni-čeri, oaste noŭă; rus. ĭanyčár, germ. janitschar). Soldat din infanteria înființată de Murat I la 1330 și compusă din tinerĭ creștinĭ turcițĭ. Ĭa [!] a format garda sultanuluĭ Turciiĭ pînă la 1826, cînd, din cauza aroganțeĭ eĭ, a fost măcelărită și suprimată din ordinu luĭ Mahmud II. – Fals eni-. V. mameluc și pretorian. substantiv masculin ĭenicer

ianicer m. V. ienicer: ciohodari și ianiceri împărătești OD. substantiv masculin ianicer

IANICÉR s. m. v. ienicer. substantiv masculin ianicer

IANICÉR s. m. v. ienicer. substantiv masculin ianicer

IENICÉR, ieniceri, s. m. Soldat din vechea infanterie turcească, recrutat de obicei dintre copiii turciți ai populațiilor creștine ale imperiului otoman. Steagurile turcilor se închinară spre Prut și porniră ienicerii cu armele fulgerînd în soare. SADOVEANU, O. VII 12. Se-ncruntă pașa: – Ești nebun ? Voiești pe ieniceri să-i pun Să te dea cînilor ? COȘBUC, P. I 113. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. – Variantă: ianicér (COȘBUC, P. I 113, NEGRUZZI, S. I 206) s. m. substantiv masculin ienicer

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ianicer

ianicer   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ianicer ianicerul
plural ianiceri ianicerii
genitiv-dativ singular ianicer ianicerului
plural ianiceri ianicerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z