iamă definitie
- Vezi aici mai multe rimeiamă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuia
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuiam
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuamă
iáma s. f. – Invazie, incursiune. – Mr. yiamă, megl. iamă. Tc. ya(g)ma (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 923; Iordan, Dift., 80), cf. bg. jagmá. Se folosește numai în expresia ca a da iama „a năvăli”. invariabiliama
ĭáma f. (turc. [d. pers.] ĭaghma, pop. ĭama, jaf în războĭ; sîrb. ĭagma. V. amandea). A da, a face ĭama în ceva, a apuca, a jăfui [!], a fura, a risipi. Interj. Ĭama la mere, copiĭ, răpeziți-vă (amandea) la mere, copii! V. ĭuruș, busna. invariabilĭama
iáma (în expr. a da ~) s. f. art. invariabiliama
IÁMA s. f. art. (În expr.) A da iama = a da năvală, a se repezi. A da iama prin... = a risipi, a distruge (un bun). – Din tc. yama. invariabiliama
IÁMA s. f. art. (În expr.) A da iama = a) a da năvală, a se năpusti, a se repezi. La trenul de Iași îi atașat un vagon cu țărani arestați... Cînd vine trenul, dăm iama și-i eliberăm. GALAN, Z. R. 302; b) a risipi, a consuma fără socoteală (alimente, bani etc.). Tot copiii dădeau iama prin corcoduși și mere. PAS, Z. I 191. invariabiliama
iamă f. pradă, jaf, în locuțiunea a face (a da) iamă, a face risipă, a cheltui fără cumpăt: a face iamă în iconomiile vistieriei AL. [Vechiu-rom, iamà, năvala dușmanului spre a jăfui (primitiv termen militar) = turc. YAMA]. temporariamă