ialoviță definitie

ĭáloviță f., pl. e (vsl. ĭalovicĭ, d. ĭalovŭ, sterp; rus. ĭálovaĭa, vacă stearpă, ĭálovica, juncă, pol. jalowica, bg. sîrb. jalovica). Est. Vacă foarte grasă, mangoliță. – Și ĭalomiță (vest). substantiv femininĭaloviță

iáloviță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. iáloviței; pl. iálovițe substantiv femininialoviță

ialoviță f. Mold, vacă grasă: li se aduse 22 ialovițe fripte CR. [Serb. ĬALOVIȚA, vacă stearpă]. substantiv femininialoviță

IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Înv. și reg.) Vacă mare și grasă. – Din bg., sb. jalovica. substantiv femininialoviță

IÁLOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Învechit și regional) Vacă mare și grasă (de obicei stearpă). Li se aduc 12 harabale cu pîne, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin. CREANGĂ, P, 260. D. Ciomag se ușurase de vite desfăcînd ca la 80 de vaci pe care le-au îngrășat pe suhat și făcînd aceea ce se numește... ialovițe. I. IONESCU, D. 383. – Variantă: iálomiță (SEVASTOS, N. 100) s. f. substantiv femininialoviță

ialovíță (ialovíțe), s. f. – Vacă îngrășată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuță”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR). substantiv femininialoviță