ialomițeán adj. m., s. m., pl. ialomițéni; adj. f. ialomițeánă, pl. ialomițéne adjectiv ialomițean
IALOMIȚEÁN, -Ă, ialomițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Ialomița. 2. Adj. Care aparține județului Ialomița sau ialomițenilor (1), privitor la județul Ialomița ori la ialomițeni. – Ialomița (n. pr.) + suf. -ean. adjectiv ialomițean
| ialomițean | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ialomițean | ialomițeanul | ialomițeană | ialomițeana |
| plural | ialomițeni | ialomițenii | ialomițene | ialomițenele | |
| genitiv-dativ | singular | ialomițean | ialomițeanului | ialomițene | ialomițenei |
| plural | ialomițeni | ialomițenilor | ialomițene | ialomițenelor | |