iahnie definitie

iahníe (iahníi), s. f. – Tocăniță de carne și zarzavat. – Mr. y iahne, megl. ianiiă. Tc. yahni (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 926), cf. ngr. γιαχνί, bg. iahnija. substantiv femininiahnie

ĭahníe f. (turc. pers. ĭahni, de unde și bg. ĭahniĭa). Un fel de mîncare de pește orĭ de fasole cu sos făcut din multă ceapă, undelemn [!] și extract de domate [!]. – Și aĭcníe (Bz.), ihníe (Mold. sud) și ihneá (nord), pl. -ele. V. tocană și curcut. substantiv femininĭahnie

iahníe s. f., art. iahnía, g.-d. art. iahníei; pl. iahníi, art. iahníile substantiv femininiahnie

iahnie t. mâncare din zarzavat cu bucățele de carne sau pește (Mold. ihnea): vei face o ihnea cu ceapă Al. [Turc. YAHNI]. substantiv femininiahnie

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacníe s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija. substantiv femininiahnie

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacníe (GHICA, S. 66), iehneá (NEGRUZZI, S. I 286), ihneá (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f. substantiv femininiahnie