iahnie definitie

iahníe (iahníi), s. f. – Tocăniță de carne și zarzavat. – Mr. y iahne, megl. ianiiă. Tc. yahni (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 926), cf. ngr. γιαχνί, bg. iahnija. substantiv feminin iahnie

ĭahníe f. (turc. pers. ĭahni, de unde și bg. ĭahniĭa). Un fel de mîncare de pește orĭ de fasole cu sos făcut din multă ceapă, undelemn [!] și extract de domate [!]. – Și aĭcníe (Bz.), ihníe (Mold. sud) și ihneá (nord), pl. -ele. V. tocană și curcut. substantiv feminin ĭahnie

iahníe s. f., art. iahnía, g.-d. art. iahníei; pl. iahníi, art. iahníile substantiv feminin iahnie

iahnie t. mâncare din zarzavat cu bucățele de carne sau pește (Mold. ihnea): vei face o ihnea cu ceapă Al. [Turc. YAHNI]. substantiv feminin iahnie

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mâncare scăzută, preparată din legume (mai ales din fasole boabe), din pește sau din carne. [Var.: iacníe s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija. substantiv feminin iahnie

IAHNÍE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacníe (GHICA, S. 66), iehneá (NEGRUZZI, S. I 286), ihneá (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f. substantiv feminin iahnie