ĭádă f., pl. ĭede (d. ĭed saŭ lat. haeda, pop. ĕda). Femelă de ĭed. Prov. Capra sare masa, ĭada sare casa, dacă cel mare-șĭ permite un lucru, cel mic, care e maĭ prost, îșĭ permite unu și maĭ mare. substantiv femininĭadă
IÁDĂ, iede, s. f. Capră tînără (pînă la un an). V. ied. Copila lui Ciudosu, Mița... trează, ageră și sprintenă ca o iadă, trecu în fugă pe la moară. SADOVEANU, M. C. 140. Capra sare masa și iada sare casa. CREANGĂ, P. 250. Pe unde a sărit capra, mai presus a să sară iada. NEGRUZZI, S. I 251. substantiv femininiadă
iadă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iadă | iada |
plural | iede | iedele | |
genitiv-dativ | singular | iede | iedei |
plural | iede | iedelor |