iacobin definitie

IACOBÍN s.m. 1. Călugăr dominican. 2. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare din timpul revoluției franceze, care a dus lupta contra monarhiștilor și feudalilor. ♦ (Fig.) Revoluționar consecvent. [Var. jacobin s.m. / cf. fr. jacobin]. adjectiviacobin

*ĭacobín, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu sfîntuluĭ Dominic. S. m. Membru al uneĭ asociațiunĭ politice de revoluționarĭ asasinĭ ferocĭ care-șĭ țineaŭ ședințele în foasta [!] mînăstire a ĭacobinilor, pe strada Saint-Honoré, la Paris, la 1789. Fig. Demagog exaltat și feroce. Adj. Opiniunĭ ĭacobine. adjectivĭacobin

iacobín adj. m., s. m., pl. iacobíni; adj. f. iacobínă, pl. iacobíne adjectiviacobin

Iacobin m. 1. călugăr din ordinul sfântului Dominic; 2. membrul unei societăți politice care se stabili la Paris în 1789 în vechea mănăstire a Iacobinilor; 3. fig. demagog exaltat. adjectiviacobin

IACOBÍN, iacobini, s. m., adj. 1. S. m. Membru al Clubului Iacobinilor, reprezentând aripa republicană intransigentă, în perioada Revoluției Franceze; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 2. S. m. Călugăr dominican. 3. Adj. Care aparține iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. adjectiviacobin