iacníe, ĭ. ĭahnie. substantiv femininiacnie
IACNÍE s. f. v. iahnie. substantiv femininiacnie
IAHNÍE, iahnii, s. f. Mîncare scăzută, de legume, de pește sau de carne, și gătită de obicei cu untdelemn. V. tocană. Și ceilalți mîncau ce-și aduceau de-acasă: magiun, brînză sau, în crăticioară, iahnie de cartofi. PAS, Z. I 268. Nu s-ar putea găti nici măcar iahnia de mistreț, pe care tu o descrii în cartea ta. ODOBESCU, S. III 22. Aduseră mai multe vase de cositor, pline de iahnii, cu plachii. FILIMON, C. 163. – Variante: iacníe (GHICA, S. 66), iehneá (NEGRUZZI, S. I 286), ihneá (HOGAȘ, H. 54, ALECSANDRI, T. 1260) s. f. substantiv femininiahnie
iacnie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iacnie | iacnia |
plural | iacnii | iacniile | |
genitiv-dativ | singular | iacnii | iacniei |
plural | iacnii | iacniilor |