iașmac definitie

*ĭașmác n., pl. e și urĭ (turc. ĭașmak). Vălu cu care musulmanele îșĭ acopere [!] fața. V. cimbir și fachĭol. substantiv neutruĭașmac

iașmác (înv.) s. n., pl. iașmáce substantiv neutruiașmac

iașmac n. vălul femeilor orIentale: iașmac negru învelește chipu-i dulce și ’ntristat BOL. [Turc. YAȘMAK]. substantiv neutruiașmac

IAȘMÁC, iașmace, s. n. (Înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak. substantiv neutruiașmac

iașmác (iașmácuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι. substantiv neutruiașmac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiașmac

iașmac   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iașmac iașmacul
plural iașmace iașmacurile
genitiv-dativ singular iașmac iașmacului
plural iașmacuri iașmacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z