www.ReduPedia.ro
Definitie ia - ce inseamna ia - Dex Online
Alege sensul dorit: ia - invariabil ia - verb tranzitiv

ia definitie

4) o (lat. ĭllam, *ellam, „pe ĭa [!]”, care, pin [!] disparițiunea luĭ ll [ca în stea, nuĭa, purcea, din stella, novella, porcella], s´a redus la ă: rugatu ă am s´a prefăcut în rugatu-ŭă-am [ca și în nuiaŭa îld. nuĭaa]. Apoĭ ŭă s´a redus la o și s´a zis rugat-o-am, apoĭ o am rugat [ca l-am rugat], apoĭ am rugat-o) pron. pers. f. sing. pentru acuzativ fără accent îld. pe ĭa, pe dînsa, ca: o văd, am văzut-o, las´o (din lasă-o), bate-o, n´o lăsa, auzind-o. Masc. îl, l-. invariabil o

pron. Greșit scris îld. ĭa = dînsa. invariabil ea

ea..., greșit scris îld. ĭa... invariabil ea

4) ĭa (bg. alb. ĭa), interj. de îndemnat orĭ de poruncit: ĭa să vedem ce e acolo ĭa du-te și vezĭ! Arată une-orĭ disprețu, saŭ ironia saŭ exagerarea: Cine-ĭ el? ĭa un prost! Tocmaĭ tu te-aĭ găsit să protestezi? Ĭa eŭ! Era și el ĭa un bĭet copil! Era ĭa atîtica de mic! Se întrebuințează la impus tăcere: Ĭa! Ce s´aude? Cine vine? – Îm nord ĭan (din ĭa-mĭ, ĭa îmĭ): ĭan dă-mĭ! Vechĭ și ĭanĭ și ĭane (d. ne, dativ). La Al. P. P. ĭan că, ĭacătă că. – Și ĭen (nord): ĭen ci vineŭ Tatariĭ, ĭacătă că veneaŭ Tătariĭ! invariabil ĭa

3) ĭa, conj. (sîrb. alb. turc. ja, ja, orĭ, orĭ). Sec. 18. Orĭ... orĭ: să aducă răspuns cum a fi: ĭa pace, ĭa nepace. (Nec. Let. 2, 396). invariabil ĭa

1) ĭa, pron. f. de la ĭel, pl. ĭele, gen. al ĭeĭ. – Greșit scris ea. V. ĭel. invariabil ĭa

iá, pr. dem. – (pop.) Forma scurtă a pron. dem. aceasta, această: „În ia sară minunată” (Calendar 1980). invariabil ia

ia1 interj. invariabil ia

ia2 vb. v. lua invariabil ia

IA interj. 1. Înaintea unui imperativ, atrage atenția ascultătorului asupra îndemnului care i se va adresa; ian. Ia lasă-mă încolo, măi omule; pesemne tu ai să mă înveți pe mine ce-i plugăria ? CREANGĂ, P. 160. Ia, fă-ncolo, poznașule ! ALECSANDRI, T. 187. Stano, ia ne spune, Că vrem să știm. PANN, P. V. I 84. Ia ieși pîn-afară. TEODORESCU, P. P. 18. ◊ (Cu sens de sfidare) Ia mai fă ceva de poți. CONTEMPORANUL, VII 48. ◊ (Im­perativul este înlocuit prin « hai ») Ia, acum hai la luptă. EMINESCU, N. 10. (Precedînd o propoziție condițională) Ia să fie aici o echipă de muncitori să vezi cum s-ar face treaba. 2. (Atrage atenția ascultătorului asupra unui fapt) Iată, iacă, uite, vezi. Anul vechi, ia, se sfîrșește. SEVASTOS, N. 21. Apoi ia, asta-ți spun și eu. CREANGĂ, P. 152. Ia, aista-i om, zic și eu. id. A. 20. ◊ (Corespunde unui gest de­monstrativ, fiind uneori însoțit de gest) Să șezi ia acolo, în fundul căruții. SBIERA, P. 73. Are să zică... să iei băietul și să-l dai ia încolo, la baba cea de-alăturea. CREANGĂ, P. 173. Du-te, ia, pe-aice. CONTEMPORANUL, III 578. ◊ (Întărind sensul cuvintelor care urmează; precedă un adverb) V. ei. Măi, omule ! Ia acum să te văd ! CREANGĂ, P. 56. Ba ia, acum cred eu frăține-meu, că așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. id. ib. 188. ◊ Expr. Ia așa = fără o intenție precisă, numai așa, uite-așa. Ia așa numai ca să zică și el că face ceva. ISPIRESCU, L. 34. Am zis și eu, ia așa, o vorbă în vînt. CREANGĂ, P. 133. Știi prea bine – răspunse fata – că nu vreau ca s-o știu, decît numai ia așa, ca s-o știu, pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. EMINESCU, N. 18. 3. Arată lipsă de interes, indiferență față de cele ce urmează. Eu sînt, ia, un păcătos ! SBIERA, P. 8. Spuneți și voi, ia, ce vă veți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. 4. Introduce un răspuns. Ce mai știi de pe la tîrg?... – Ia, nu prea bune vești ! CREANGĂ, P. 77. Codrule, codru­țule, Ce mai faci, drăguțule... – Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult. EMINESCU, O. I 123. Încotro, pînă unde ? – Ia, pîn-aci. PANN, P. V. I 69. invariabil ia

ia ! int. 1. de îndemn (înaintea unui imperativ): ia auzi ! 2. exprimă un ce firesc: cine ești ! cine să fiu ? ia o țață săracă.... CR. [Cf. slav. ĬA, așa]. invariabil ia

IA interj. 1. Cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian! 2. Iată! iacă1! uite! vezi! ian! Expr. Ia așa = numai așa, fără nicio intenție precisă. 3. Arată indiferența față de ceea ce urmează. 4. Introduce un răspuns. Unde te duci? – Ia, până la colț.Cf. bg. ja. invariabil ia

ia interj. – Servește pentru a atrage atenție. Creație spontană. Coincide cu sl. ja „și”, sb., cr. ja „așa” (Cihac, II, 145, credea că rom. provenea din sl.), mag. he (sursă a rom., după Pascu, II, 95), alb. ja, cf. sard. ea „iată”. După Philippide, II, 717, este o reducere de la iacà. Multe var.: ian(i), iane, ien(e), mai ales în Mold.; iacă, interj. (de la ia-că, deoarece ia a fost interpretat ca un imperativ ia (uită-te) că, interpretare greșită care apare și la haide, s.v. (după Diez, I, 161, iacă provine din lat. ecce, ca it. ecco; după Philippide, Principii, 92; Iordan, Dift., 49; REW 2822 și Buescu, RPF, II, 331, din lat. eccam, cf. Pascu, I, 102, mr. iaca; după Philippide, II, 717 din lat. eccum; după Scriban, din sb. jako „imediat”): iacătă, interj. (iată), în loc de iacă-te, cu aceeași interpretate a interj. ca verb (după Candrea, prin încrucișarea lui iacă cu iată); iată, interj. pare reducere a lui ia uite, cf. formulele vulg. ioite, iote, iete, ietă (după DAR, Candrea și Scriban, din sl. eto, bg. jato, cf. alb. jatë; cf. Procopovici, Dacor., X, 72-79). Interpretarea generalizată a lui iată, var. iacătă, ca vb. a condus la formarea unei serii de hibride gramaticale; ia(că)tă-mă, ia(că)tă-te etc. Această schimbare de categorie se explică ușor, mai ales dacă se are în vedere o mofonie cu ia, imperativ de la a lua. invariabil ia

ĭel (vechĭ el), ĭa, pron. pers., pl. ĭeĭ, ĭele, vechĭ eĭ, ele (lat. ĭlle, ĭlla; it. ello, ella; pv. sp. el; fr. il. – Gen. dat. sing. [al] luĭ, [al] ĭeĭ, eĭ, pl. [aĭ] lor, [ale] lor). Dînsu (nu tu, nicĭ eŭ). – Ca art., în limba de azĭ (deja în Cod. Vor. 97, 14), nu se maĭ zice luĭ, ci lu: lu Ĭon. Luĭ e numaĭ pronume: casa e a luĭ, dă-ĭ și luĭ. În Ps. S. lă = le (dativ): dă-lă [!] lor, Doamne! invariabil ĭel

2) íe f. (lat. îlia n. pl., pîntece, coaste. V. iliac). Vechĭ. Partea de jos a pînteceluĭ, vintre. V. stinghie 2 și deșert. substantiv feminin ie

ii n. pl. părțile laterale și inferioare ale pântecelui: osul, vâna iilor. [Lat. ILIA]. substantiv feminin ii

1) íe f. (lat. linea [vestis], haĭnă de in, d. lineus, de in; fr. linge, sp. liña. V. in, linie. Cp. cu vîlnic). Vest. Cămașă femeĭască țărănească ornată cu cusuturĭ [!] de arnicĭ de orĭ-ce coloare și cu fluturĭ. substantiv feminin ie

íe (bluză) s. f., art. ía, g.-d. art. íei; pl. ii, art. íile (i-i-) substantiv feminin ie

ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. (Înv. și pop.) Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea. substantiv feminin ie

ÍE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască, caracteristică portului național romînesc, făcută din pînză și împodobită cu cusături alese. O văzu pe Stanca în straiul ei ușor de primăvară de coloare verde, purtînd la sîn pe ie un bujor. SADOVEANU, P. M. 292. Tăcînd, a șters femeia o lacrimă cu ia. COȘBUC, P. I 142. Ancuța, cu cosițele-i plăvițe răsfirate, învălită numai într-o ie subțire și într-o fustă de albă mătase, căzu pe năsipul jilav și moale al prundului. ODOBESCU, S. I 141. 2. Piele groasă care atîrnă sub gîtul boului în chip de gușă. substantiv feminin ie

iie f. cămașă de țărancă, cusută cu flori de mătase și acoperită cu fluturași pe la umeri, piepți și spate: o iie albă ca zăpada [Lat. (VESTIS) LINEA, haină de in]. substantiv feminin iie

íie (-íi), s. f.1. Parte inferioară a pîntecelui. – 2. La cai, chișiță. – Var. ie. Mr. ile. Lat. ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260; DAR), cf. alb. ijë, v. fr. illes. Pentru semantism cf. sensurile sp. empeine. Cuvînt rar, aproape uitat, fără îndoială din rațiuni de omonimie. substantiv feminin iie

íie (-íi), s. f. – Bluză țărănească, un fel de cămașă din pînză de in, cu pieptul brodat în șiruri colorate. – Var. ie. Lat. lῑnea „de pînză” (Cipariu, Gram., 90; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 774; REW 5064; DAR), cf. alb. ljinë (Philippide, II, 644), sard. lindza (Wagner 109), fr. linge. substantiv feminin iie

ia, neamule! expr. v. ia cu pâine, neamule!. verb tranzitiv ia

2) ĭa, verb. V. ĭaŭ, a lua. verb tranzitiv ĭa

luá (íau, luát), vb.1. A apuca, a prinde cu mîna. – 2. A prinde, a apuca într-un fel oarecare. – 3. A primi, a accepta, a admite. – 4. A duce cu sine, a primi în compania sa. – 5. A cuceri, a ocupa. – 6. A mînca, a absorbi. – 7. A contracta, a închiria, a cumpăra, a obține. – 8. A scoate; a fura. – 9. A ataca, a lua prin surprindere. – 10. A scoate, a extrage. – 11. A încasa, a primi. – 12. A se servi de ceva ca un instrument. – 13. A primi, accepta în serviciul său. – 14. A trata. – 15. A absolvi un examen. – 16. A interpreta, a înțelege. – 17. A paraliza, a damblagi, a orbi. – 18. A se căsători cu. – 19. (Cu pron. o) A se îndrepta, a merge pînă la. – 20. Auxiliar, exprimă ideea de acțiune incoativă, prin intermediul unui s. (sau al unui adv., cînd se construiește cu o); a lua la bătaie; a lua la purtare; a lua foc; a o lua la fugă; a o lua razna. 21. (Cu prep. drept) A confunda, a greși. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A se căsători. – 24. (Refl.) A se contagia, a se transmite. – 25. (Refl., cu prep. cu) A se adînci în, a se cufunda în. – 26. (Refl., cu prep. după) A urma, a imita. – 27. (Refl.) Auxiliar, exprimă o acțiune incoativă: a se lua la ceartă.Var. (Banat) luva. Mr. l’au, loai, loată; megl. leau, lai, lat, lari; istr. l’au, lǫt, lǫ. Lat. lĕvāre (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 760; Candrea-Dens., 1007; REW 5000), cf. it. levare (lec. luare, sard. leare), prov., port. levar, fr. lever, sp. llevar. Cuvînt de uz general (ALR, I, 105). Pentru întrebuințarea ca auxiliar, cf. ngr. πιάνω „a lua” și „a începe să” (Graur, BL, V, 68); cf. și Iroaie, A lua în funcție auxiliară, BF, VI, 189-97. Sensul de „a se căsători” există și în ngr. πιάρνω. Cf. aluat. Der. lotură, s. f. (pală de fîn), în loc de lăutură; lăutură, s. f. (înv., rapacitate); luător, adj. (rapace); luat, s. n. (căsătorie); prelua, vb. (a preleva), după fr. prélever. verb tranzitiv lua

lua, iau v. t. 1. a întrece, a depăși (un vehicul, un adversar etc.) 2. a poseda sexual o femeie. verb tranzitiv lua

iei v. lua verb tranzitiv iei

ĭaŭ, a luá și lŭa, luat și lŭat v. tr. (lat. lĕvare a rîdica [!]; it. levare, pv. pg. levar, fr. lever; sp. levar, a rîdica, și llevar, a lua. V. scol, ușor 2, relev, relief). Apuc și rîdic: a lua cartea de pe masă, baniĭ din dulap. Răpesc: a lua cuĭva vĭața, drepturile, baniĭ; l- luat curentu apeĭ. Cuprind, ocup, cuceresc: a lua o cetate. Percep: a lua vamă, taxă, dijmă. Primesc: a lua lecțiunĭ de la cineva. Înghit un medicament: a lua un praf de chinină, a lua ĭod. Beaŭ, mînînc [!] (după fr. prendre): a lua un ceaĭ, o înghețată. (Pentru alimente maĭ grele se zice numaĭ mănînc orĭ beaŭ: mînînc mere, beaŭ lapte). Apuc, rîdic, tratez pe cineva, mînuĭ ceva: a lua un bolnav încet, a lua un pahar cu atențiune; a lua pe cineva cu binele, a-l lua în rîs, a-l lua peste picĭor. Primesc, accept: a lua un preț, o mie de francĭ. Mă îndrept: a o lua la dreapta. Admit, adopt: mĭ-am luat un nume. Contractez, îmĭ fac obiceĭ: mĭ-am luat obiceĭ să beaŭ ceaĭ. Consider orĭ mi se pare că e: am luat arama drept aur. V. refl. Merg: mă ĭaŭ după cineva. Fig. Imitez, ascult: nu te lua după gura luĭ! Mă distrez, mă mîngîĭ: bețivu se ĭa cu băutura. Mă transmit, mă lipesc: văpseaŭa [!] de pe gard s´a luat pe haina mea, guturaĭu e o boală care se ĭa. A lua aminte, a lua sama [!], a băga de samă, a observa, a fi atent. A lua de bărbat, de nevastă, a te căsători cu. A lua la bătaĭe, la goană, a´ncepe să bațĭ, să fugăreștĭ. A lua apă (un vas, o corabie), a fi spart așa în cît [!] să pătrundă apa. A lua în bine, în răŭ (saŭ în nume de bine, de răŭ), a considera drept bun saŭ răŭ. A nu lua din loc, a nu porni cu toate opintelile (un cal înhămat, un automobil). A țipa cît te ĭa gura, a țipa cît poțĭ. A te lua groaza, fioriĭ, a te apuca groaza, fioriĭ; a´ncepe să simțĭ groază, fiorĭ. A țĭ-o lua asupra, 1. a-țĭ asuma răspunderea, 2. a te supăra pentr´o vorbă pe care o considerĭ emisă la adresa ta. A-țĭ lua ziŭa bună, rămas bun, a zice „adiĭo”. Arm. A lua în ceafă, a te așeza drept în apoĭa [!] cuĭva în front orĭ în coloană. Să aĭ să ĭeĭ! la paștele caluluĭ, la anu cu brînză, la calendele greceștĭ; paște, murgule, ĭarbă verde (ironic despre niște banĭ pe care nu-ĭ veĭ maĭ primi). – Barb. A lua o baĭe (fr. prendre un bain), a face o baĭe, a te scălda. – Se zice: ĭaŭ (vest), ĭeŭ (est), ĭaĭ (vest), ĭeĭ (sud și est), ĭa (în nord ĭe), luăm și lŭăm, luom și lŭom, luațĭ și lŭațĭ, ĭa (lit. ĭaŭ, în nord ĭeŭ); luam; luaĭ (în est luăĭ); luasem și lŭasem, să ĭaŭ (în est să ĭeŭ), să ĭaĭ (vest), să ĭeĭ (sud și est), să ĭa (vest), să ĭeĭe (nord), să luăm, să luațĭ, să ĭa (în nord să ĭeĭe), luînd. Cp. cu beaŭ și vreaŭ. verb tranzitiv ĭaŭ

2) ĭeŭ v. tr. V. ĭaŭ. verb tranzitiv ĭeŭ

LUÁ, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a-1 ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte. ♦ Expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții. A(-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi. A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasărea din zbor, se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor. A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera. A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi. A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); p. ext. a înhăța, a înșfăca. ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta. (Refl. recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; spec. a înghiți o doctorie. ◊ Expr. A (o) lua la măsea = a bea peste măsură. 3. A îmbrăca, a pune pe sine o haină etc. ◊ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare. (Fam.) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta să mai existe; a dispărea. 2. A scoate ceva în cantitate limitată. ◊ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fără intenția de a și-l însuși). ◊ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; p. ext. a primi, a căpăta. 2. A(-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva. ◊ Expr. Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpăra. 4. A încasa o sumă de bani. 5. A-și însuși un lucru străin. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată. ◊ Expr. A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva)pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se căsători. 8. A se angaja, a se însărcina (cu ceva). ◊ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare. A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa. 9. A contracta o boală molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumită capacitate, a cuprinde. 11. (în expr. și loc. vb.) A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arendă = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pildă = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos), A lua ființă = a se înființa. A lua sfârșit = a se termina. A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma. A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de... A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea). A lua apă = (despre ambarcațiuni) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă. A lua foc = a se aprinde. (înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ◊ Expr. A-și lua ziuă bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun. A-și lua traista și ciubucul, se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el. A-și lua tălpășița (sau catrafusele etc.) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța. A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situație critică sau ia capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (în imprecații). Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva). A lua pe cineva cu măgulele sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut. Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a pomi să... ♦ (Despre manifestări fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ◊ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști. VI. 1. (Construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) A pleca, a pomi. ◊ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fugă = a pomi în fugă, în goană. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneală = a pomi la păscut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-și lua zborul = a pomi în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte. (Refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a pomi în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a pomi undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre căi de comunicație și ape curgătoare) A-și schimba direcția. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ◊ Expr. A(-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără niciun țel (de disperare, de durere etc.); a ajunge la disperare. [Pr.: lu-a.Prez. ind.: iau, iei, ia, luăm, luați, iau; prez. conj. pers. 3: să ia)Lat. levare. verb tranzitiv lua

Lua, în mitologia romană, o divinitate străveche, de origine obscură, căreia i se aduceau drept ofrandă prăzile și trofeele de război. verb tranzitiv lua

luá (a ~) (lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iau, 2 sg. iei, 3 sg. ia, 1 pl. luắm (lu-ăm), perf. s. 1 sg. luái, m.m.c.p. 1 sg. luásem, 1 pl. luáserăm; conj. prez. 3 să ia; imper. 2 sg. ia; ger. luấnd (lu-ând) verb tranzitiv lua

luà v. (activ) 1. a ridica cu mâna sau altmintrelea, a apuca: a lua o carte; 2. a ridica din loc (mai ales pe furiș): a lua toți banii; 3. a ridica cu forța: l’a luat pe sus; 4. a răpi: a lua sufletul; fig. a lua ochii, mințile; 5. a prinde: a lua foc; fig. a lua aminte, a lua seamă; 6. a coprinde: o lua a cetate; 7. a percepe: a lua vamă; 8. a primi: a lua lecțiuni; 9. a trata pe cineva: a o lua cu binele; fig. a lua în râs (peste picior); ║ (neutru) a se îndrepta, a merge încotrova: a o lua la fugă, la picior; fig. a lua lumea în cap; ║ (reciproc) 1. Mold. a ușura, a se distra: ziua mă mai ieu cu caprele AL.; 2. a merge după cineva: se luă după mine; 3. fig. a imita, a asculta: nu te lua după vorbele sale; 4. a se purta cu cineva: s’a luat cu răul pe lângă el. [Lat. LEVARE, a ușura, a ridica: pentru schimBarea sensului, cf. fr. enlever; înțelesul primitiv îl posedă încă Mold. a se lua, a se ușura, a se, distra]. verb tranzitiv luà

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi. verb tranzitiv iamă

a lua (pe cineva) la cherestea expr. a bate (pe cineva). verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) la încins expr. a bate (pe cineva). verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva). verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) la sigur expr. a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente și cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. verb tranzitiv alua

a lua (cuiva) maul expr. (pop.) 1. a ameți, a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri). 2. a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. 3. (rar) a ucide, a omorî. verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) pe coarda razachie expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva). verb tranzitiv alua

a lua (cuiva) porumbul de pe foc expr. a dejuca planurile (cuiva); a-i juca (cuiva) o festă. verb tranzitiv alua

luat, -ă, luați, -te adj. (tox.) cuprins de euforie (ca urmare a consumului de narcotice); drogat. verb tranzitiv luat

a lua (pe cineva) la coarda sensibilă expr. 1. a înduioșa (pe cineva), a impresiona (pe cineva). 2. a lua cu liru-liru. verb tranzitiv alua

a lua cuiva boii / caii de la bicicletă expr. a nu putea pedepsi pe cineva care merită sancționat pentru faptele sale verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) ca din oală expr. a lua (pe cineva) prin surprindere verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) cu liru-liru (crocodilul) expr. a încerca seducerea sau îmblânzirea cuiva prin lingușeli verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) de fazan / de fraier expr. 1. v. a lua împrejur 2. a crede (pe cineva) prost verb tranzitiv alua

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) în bășcălie expr. v. a lua împrejur verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva) verb tranzitiv alua

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop.d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva) verb tranzitiv alua

a lua (ceva) în tragic expr. a acorda unei întâmplări neplăcute o gravitate exagerată verb tranzitiv alua

a lua (ceva sau pe cineva) la bani mărunți expr. a examina, a analiza, a discuta amănunțit verb tranzitiv alua

a-i lua (cuiva) mustățile la tors expr. (er.) a practica cuniliția. verb tranzitiv ailua

a-i lua (cuiva) vopseaua expr. a bate (pe cineva). verb tranzitiv ailua

a-i lua (cuiva) achiul expr. (er.) a dezvirgina (pe cineva) verb tranzitiv ailua

a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora verb tranzitiv ailua

a-i lua (cuiva) câful expr. a-i lua (cuiva) orice speranță verb tranzitiv ailua

a-l lua / a o lua cu călduri expr. (er., pop.) a se excita, a dori să facă dragoste verb tranzitiv allua

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate verb tranzitiv ailua

a se lua (cu cineva) la clanță expr. a se certa (cu cineva). verb tranzitiv aselua

a luat-o! expr. (d. o mașină cu pană de motor) motorul și-a reluat funcționarea. verb tranzitiv aluato

a-l lua pe „nu” în brațe expr. 1. a refuza categoric să facă un lucru. 2. a nega cu încăpățânare un lucru, chiar împotriva evidenței. verb tranzitiv alluape

a lua foc expr. (intl.d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i-au fost furați banii verb tranzitiv aluafoc

A LUA MITĂ a lua dreptul / mangă, a sălta, a sfănțui. verb tranzitiv aluamită

a o lua sus expr. (obs.d. femei) a practica felația. verb tranzitiv aoluasus

a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul. verb tranzitiv aumblacu

ia cu pâine, neamule! expr. (înv.) este folosită de negustorii ambulanți și precupețe care reclamă pentru desfacerea produselor comercializate. verb tranzitiv iacupâine

a lua mălai expr. (intl.) a da lovitura, a se umple de bani. verb tranzitiv aluamălai

a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri. verb tranzitiv aluaplasă

a ști cum să(-l) iei expr. a avea tact în relația cu cineva; a ști să manipuleze pe cineva (în folos propriu). verb tranzitiv așticumsă

a lua de sus (pe cineva) expr. a manifesta o atitudine disprețuitoare (față de cineva) verb tranzitiv aluadesus

a lua la bord expr. (glum.) a bea. verb tranzitiv alualabord

a lua la dans expr. (intl.d. polițiști) a interoga, a lua la întrebări (un infractor). verb tranzitiv alualadans

a lua la ochi expr. 1. a remarca. 2. a urmări insistent cu privirea. 3. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșelile și punctele slabe. verb tranzitiv alualaochi

a o lua razna expr. 1. (fig.) a o apuca pe o cale greșită, a decădea. 2. a înnebuni. verb tranzitiv aoluarazna

a o lua acana expr. a se abate de la calea cea dreaptă; a avea un comportament deviant verb tranzitiv aoluaacana

a o lua pe ulei expr. a consuma băuturi alcoolice în cantități excesive; a se îmbăta. verb tranzitiv aoluapeulei

a o lua la labă expr. (obs.) a se masturba. verb tranzitiv aolualalabă

a lua la mișto (pe cineva) v. a lua împrejur. verb tranzitiv alualamișto

a o lua la ochi expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a suferi un afront. verb tranzitiv aolualaochi

a-și lua maxim expr. (adol.) a se supăra, a se enerva. verb tranzitiv așiluamaxim

a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea. verb tranzitiv aluaotrântă

a-și lua valea expr. a pleca, a fugi de undeva. verb tranzitiv așiluavalea

a nu ști cum să(-l) iei (pe cineva) expr. a nu-și putea forma o imagine clară despre personalitatea cuiva. verb tranzitiv anușticumsă

a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic verb tranzitiv aluaalbușul

a o lua amocul expr. (er.d. femei) a dori să aibă relații sexuale verb tranzitiv aoluaamocul

a lua caleaua expr. (intl.) a fi bătut verb tranzitiv aluacaleaua

a lua decarul expr (intl.) a-și însuși cea mai mare parte a unui câștig verb tranzitiv aluadecarul

a-l lua dracul / mama dracului / naiba expr. (peior.) a muri verb tranzitiv alluadracul

a lua dreptul / mangă expr. a lua mită / șperț verb tranzitiv aluadreptul

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur verb tranzitiv aluaînbalon

a o lua în buci expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat verb tranzitiv aoluaînbuci

a lua în brațe expr. 1. a lăuda, a apăra, a susține (pe cineva sau ceva) 2. a se lovi (de un stâlp, un copac etc.) verb tranzitiv aluaînbrațe

a o lua în gură expr. 1. (obs.) a practica felația 2. a fi păcălit, a fi prins asupra faptei verb tranzitiv aoluaîngură

a lua în jbilț expr. (intl.) a aresta verb tranzitiv aluaînjbilț

a o lua în mână expr. (obs.) 1. a se masturba 2. v. a o lua în barbă verb tranzitiv aoluaînmână

a lua în seamă expr. a ține cont (de cineva sau ceva) verb tranzitiv aluaînseamă

a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul. verb tranzitiv alualabriptă

a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul. verb tranzitiv alualabulane

a lua la mijloc (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). verb tranzitiv alualamijloc

a o lua la moacă expr. a primi o bătaie zdravănă. verb tranzitiv aolualamoacă

a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa expr. a fugi. verb tranzitiv aolualapapuc

a lua la tangou expr. (intl.) 1. a critica. 2. (d. polițiști) a interoga. verb tranzitiv alualatangou

a o lua pe coajă / pe cocoașă expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. (în sport) a pierde, a fi învins. verb tranzitiv aoluapecoajă

a-și lua zborul expr. (intl.) a fugi din ascunzătoare; a scăpa dintr-o razie. verb tranzitiv așiluazborul

a-l lua aghiuță / benga expr. (pop.) 1. a muri 2. a avea necazuri mari verb tranzitiv alluaaghiuță

a-și lua avrigu' expr. (adol.) a pleca (mai ales silit de împrejurări) verb tranzitiv așiluaavrigu

a-și lua câmpii / lumea în cap expr. 1. a pleca la întâmplare / fără nici un țel (de disperare, de durere etc.) 2. a ajunge la disperare verb tranzitiv așiluacâmpii

a lua cu huideo expr. a înjura, a sudui verb tranzitiv aluacuhuideo

a lua împrejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva), a-și bate joc (de cineva) verb tranzitiv aluaîmprejur

a se lua în bețe / în coarne (cu cineva) expr. a se certa foarte tare verb tranzitiv aseluaînbețe

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție verb tranzitiv aoluaînbarbă

a și-o lua în cap expr. a se obrăznici; a se crede mai important / mai valoros decât este în realitate verb tranzitiv așioluaîncap

a lua în chirie expr. (d. polițiști) a aresta verb tranzitiv aluaînchirie

a o lua în freză expr. 1. a fi certat / mustrat cu asprime 2. a fi umilit / ridiculizat verb tranzitiv aoluaînfreză

a lua în șuturi expr. 1. a bate 2. a certa verb tranzitiv aluaînșuturi

a lua jugulara expr. a ucide, a omorî verb tranzitiv aluajugulara

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l. verb tranzitiv alualapoceală

a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî. verb tranzitiv aluaofulcuiva

a o lua peste bot expr. 1. a primi o bătaie zdravănă. 2. a fi ridiculizat în public. verb tranzitiv aoluapestebot

a o lua sub coadă expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitiv aoluasubcoadă

a o lua bob cu bob expr. 1. a cerceta în detaliu 2. (intl.) a observa fiecare mișcare / întâmplare etc. verb tranzitiv aoluabobcubob

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul verb tranzitiv aluacanciogul

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire verb tranzitiv aluaundedițel

a lua din gleznă expr. (intl.) a înjunghia brusc / pe neașteptate, cu o mișcare scurtă, din încheierura mâinii verb tranzitiv aluadingleznă

a lua în tărbacă expr. 1. a ironiza, a batjocori 2. a critica, a mustra verb tranzitiv aluaîntărbacă

a lua la perpulis (pe cineva) expr. (vulg.) a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). verb tranzitiv alualaperpulis

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus. verb tranzitiv alualaprăvălie

a o lua pe arătură / pe câmpii / pe miriște expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discuții. verb tranzitiv aoluapearătură

a o lua pe ocolite / pe departe expr. a evita să spună direct un adevăr. verb tranzitiv aoluapeocolite

a lua capul cuiva expr. 1. a decapita (pe cineva), a porunci decapitarea cuiva 2. a pedepsi, a persecuta verb tranzitiv aluacapulcuiva

a se lua de cineva expr. 1. a învinui, a învinovăți (pe cineva de ceva) 2. v. a lua împrejur verb tranzitiv aseluadecineva

a-și lua de-o grijă expr. a rezolva o problemă presantă verb tranzitiv așiluadeogrijă

a lua o gură de aer expr. a face o plimbare scurtă verb tranzitiv aluaogurădeaer

a o lua la clarinet / la muie expr. (obs.) a practica felația. verb tranzitiv aolualaclarinet

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa. verb tranzitiv alualarapanghel

a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase. verb tranzitiv aluațuicomicină

a lua apă la galoși expr. 1. (glum.) a-i intra apă în încălțăminte pe ploaie / pe zloată 2. a avea necazuri / neplăceri verb tranzitiv aluaapălagaloși

a-și lua călcâiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi verb tranzitiv așiluacălcâiele

a lua în colimator expr. 1. a critica aspru (un subaltern) 2. a ține sub observație comportamentul sau acțiunile unei persoane cu scopul de a-i descoperi cu orice preț greșeli și puncte slabe 3. a curta o persoană de sex opus verb tranzitiv aluaîncolimator

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă verb tranzitiv așiluajucăriile

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică. verb tranzitiv aluacuivapiuitul

a-și lua traista-n băț expr. a pleca, a porni la drum. verb tranzitiv așiluatraistanbăț

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza verb tranzitiv aluacevatareîncur

a lua poziția ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul în pământ / cu bărbia în piept. verb tranzitiv aluapozițiaghiocel

a lua pastile de putut expr. ( glum.d. bărbați) a fi potent. verb tranzitiv aluapastiledeputut

a o lua pe după piersic expr. (pop.) a spune (ceva) pe ocolite; a căuta un subterfugiu. verb tranzitiv aoluapedupăpiersic

a lua porcul la trântă expr. (d. femei) a practica felația. verb tranzitiv aluaporcullatrântă

a o lua între picioare expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat verb tranzitiv aoluaîntrepicioare

a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta. verb tranzitiv aluapurceauadecoadă

a lua cratița de toartă expr. (d. bărbați) a lua o femeie de braț verb tranzitiv aluacratițadetoartă

a-l lua gura pe dinainte expr. a divulga (involuntar) un secret verb tranzitiv alluagurapedinainte

a lua luleaua neamțului expr. a se îmbăta. verb tranzitiv alualuleauaneamțului

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici. verb tranzitiv așiluanasullapurtare

a lua măsuri și greutăți expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. verb tranzitiv aluamăsurișigreutăți

a i se lua un văl de pe ochi expr. a începe să vadă / să judece limpede. verb tranzitiv aiseluaunvăldepeochi

a o lua alăturea cu drumul expr. a divaga, a nu vorbi la subiect verb tranzitiv aoluaalătureacudrumul

a-și lua bucățica de la gură expr. a cheltui și ultimul ban (pentru a veni în ajutorul cuiva) verb tranzitiv așiluabucățicadelagură

a lua calea putreziciunii expr. (intl.) a fi arestat / condamnat la închisoare verb tranzitiv aluacaleaputreziciunii

a lua ciocârlanul de coadă expr. (pop.) a se îmbăta verb tranzitiv aluaciocârlanuldecoadă

a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistență. verb tranzitiv aluapâineadelaguracuiva

a se lua de cur și a sări în sus expr. (vulg.) a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi verb tranzitiv aseluadecurșiasăriînsus

a nu ști de unde să iei pe cineva expr. a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. verb tranzitiv anuștideundesăieipecineva

a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi expr. a face pe cineva să înțeleagă / să vadă clar. verb tranzitiv ailuacuivaperdeauadepeochi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ia

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z