hărțagul definitie
- Vezi aici mai multe rimehărțagul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuhăr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cugul
arțag n. (Mold. harțag) 1. poftă de ceartă (mai adesea însoțită de bătaie): nu cumva ostașul cela să aibă harțag ? CR.; 2. toană: arțagul își găsește pârțagul. [Ung. HARȚAG, încăierare (v. harță)]. substantiv neutruarțag
ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag. substantiv neutruarțag
harțág n., pl. urĭ (ung. harcag, întîlnire, încăĭerare, luptă). Vechĭ. Încăĭerare, harță. Azĭ. Est. Gust de ceartă. Tot arțagu îșĭ are pîrțagu (Triv.), unu gata de ceartă dă peste altu care-l învață minte. – În vest arțag, în Ban. hărțag. substantiv neutruharțag
harțag n. Mold. V. arțag. substantiv neutruharțag
HARȚÁG s. n. v. arțag. substantiv neutruharțag
HARȚÁG s. n. v. arțag. substantiv neutruharțag