hărăxésc v. tr. (ngr. harázo [vgr. harásso], aor. háraxa. V. caracter). Sacrific, crestez cu lanțeta ca să ĭaŭ sînge. – Și hărăpsesc și arăxesc. verb tranzitivhărăxesc
hărăcsi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hărăcsi | hărăcsire | hărăcsit | hărăcsind | singular | plural | ||
hărăcsind | hărăcsiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hărăcsesc | (să)hărăcsesc | hărăcseam | hărăcsii | hărăcsisem | |
a II-a (tu) | hărăcsești | (să)hărăcsești | hărăcseai | hărăcsiși | hărăcsiseși | ||
a III-a (el, ea) | hărăcsește | (să)hărăcseai | hărăcsea | hărăcsi | hărăcsise | ||
plural | I (noi) | hărăcsim | (să)hărăcsim | hărăcseam | hărăcsirăm | hărăcsiserăm | |
a II-a (voi) | hărăcsiți | (să)hărăcsiți | hărăcseați | hărăcsirăți | hărăcsiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hărăcsesc | (să)hărăcsească | hărăcseau | hărăcsiră | hărăcsiseră |