hâșăì v. a face hâș, a goni păsările de curte. verb tranzitivhâșăì
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb, IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. verb tranzitivhâșâi
HÎȘĂÍ vb. IV v. hîșîi. verb tranzitivhîșăi
HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul « hîș ». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV. verb tranzitivhîșîi
hî́șîĭ, a -í v. intr. Fac hîș ca să alung păsările. verb tranzitivhîșîĭ
hâșâí, hâșâiesc, (hâșăi), vb. intranz. – A alunga, a îndepărta; a țâpa: „Io de-acolo n-oi fuji, / Batăr cât m-a hâșăi” (Bilțiu 1990: 369). – Din hâș!, interj. cu care se alungă păsările de curte (onomatopee) + -îi. verb tranzitivhâșâi
hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă verb tranzitivhâșâi
HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb, IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. verb tranzitivhâșâi
HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul « hîș ». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV. verb tranzitivhîșîi
hâșăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)hâșăi | hâșăire | hâșăit | hâșăind | singular | plural | ||
hâșăind | hâșăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | hâșăiesc | (să)hâșăiesc | hâșăiam | hâșăii | hâșăisem | |
a II-a (tu) | hâșăiești | (să)hâșăiești | hâșăiai | hâșăiși | hâșăiseși | ||
a III-a (el, ea) | hâșăiește | (să)hâșăiai | hâșăia | hâșăi | hâșăise | ||
plural | I (noi) | hâșăim | (să)hâșăim | hâșăiam | hâșăirăm | hâșăiserăm | |
a II-a (voi) | hâșăiți | (să)hâșăiți | hâșăiați | hâșăirăți | hâșăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | hâșăiesc | (să)hâșăiască | hâșăiau | hâșăiră | hâșăiseră |