hâșăi definitie

hâșăì v. a face hâș, a goni păsările de curte. verb tranzitivhâșăì

HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb, IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. verb tranzitivhâșâi

HÎȘĂÍ vb. IV v. hîșîi. verb tranzitivhîșăi

HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul « hîș ». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV. verb tranzitivhîșîi

hî́șîĭ, a -í v. intr. Fac hîș ca să alung păsările. verb tranzitivhîșîĭ

hâșâí, hâșâiesc, (hâșăi), vb. intranz. – A alunga, a îndepărta; a țâpa: „Io de-acolo n-oi fuji, / Batăr cât m-a hâșăi” (Bilțiu 1990: 369). – Din hâș!, interj. cu care se alungă păsările de curte (onomatopee) + -îi. verb tranzitivhâșâi

hâșâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâșâiésc, imperf. 3 sg. hâșâiá; conj. prez. 3 să hâșâiáscă verb tranzitivhâșâi

HÂȘÂÍ, hâșăiesc, vb, IV. Tranz. (Pop.) A alunga o pasăre cu strigătul „hâș”. [Var.: hâșăí, cășăí vb. IV] – Hâș + suf. -âi. verb tranzitivhâșâi

HÎȘÎÍ, hișîiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma hîșii) A alunga o pasăre cu strigătul « hîș ». O hîșii cit o hîșii. Dar sarca tot sarcă !... cu cît era mai des hîșiită, cu atîta cîrîia mai tare. MARIAN, O. II 51. – Variante: hîșăí (REBREANU, R. II 30), hîșií, hîșeí (RETEGANUL, P. III 26), cășăí (ALECSANDRI, T. 896) vb. IV. verb tranzitivhîșîi