hîzénie f. (d. hîd). Nord. Uricĭune oribilă. substantiv femininhîzenie
hâzénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-) substantiv femininhâzenie
HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (Pop.) Hâdoșenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. -enie. substantiv femininhâzenie
HÎZÉNIE, hîzenii, s. f. (Popular) Sluțenie, urîciune; (concretizat) persoană hîdă. N-ai vrea tu să te mîntuiești de hîzenia asta de mire ? SBIERA, P. 21. substantiv femininhîzenie
hâzenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hâzenie | hâzenia |
plural | hâzenii | hâzeniile | |
genitiv-dativ | singular | hâzenii | hâzeniei |
plural | hâzenii | hâzeniilor |