hârșâire definitie

credit rapid online ifn

hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri substantiv femininhârșâire

HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi. substantiv femininhârșâire

credit rapid online ifn

HÎRȘÎÍRE, hîrșîiri, s. f. (Și în forma hîrșiire) Hîrșîit. Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. – Variantă: hîrșiíre s. f. substantiv femininhîrșîire

hî́rșîĭ, hî́rșcîĭ (Mold.) și hî́rjîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin [!] frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît [!] să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit. verb tranzitivhîrșîĭ

hârșăì v. a face sgomot tăiând cu cuțitul. [V. harș !]. verb tranzitivhârșăì

hârșâí (a ~) vb., ind. prez. 3 hấrșâie; imperf. 3 sg. hârșâiá; conj. prez. 3 să hấrșâie verb tranzitivhârșâi

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi. verb tranzitivhârșâi

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. « cu ») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infan­terie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV. verb tranzitivhîrșîi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihârșâire

hârșâire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hârșâire hârșâirea
plural hârșâiri hârșâirile
genitiv-dativ singular hârșâiri hârșâirii
plural hârșâiri hârșâirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z