hâlpăvi definitie

hî́lpav, húlpav, hlúpav, glúpav, lúpav și hî́ltav, -ă adj. (rudă cu sîrb. lapav, mlăștinos, nsl. hlápati, a înghiți lacom, ceh. chltavý, lacom, rus. hlebáti, a sorbi, bg. glúpav, timp, ș. a. V. gît, gălătuc, lapoviță. Bern. 1, 387). Nord și est. Foarte lacom. Adv. Cu mare lăcomie. – Și hîlpov (ca gîrbov îld. gîrbav). La Moxa hlap, în Gorj haláp. adjectivhîlpav

hâlpav a. și adv. Mold. lacom: lupul începe a mânca hâlpav CR. [Și hulpav: cf. hulpe = vulpe]. adjectivhâlpav

HẤLPAV, -Ă adj. v. hulpav. adjectivhâlpav

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Foarte lacom la mâncare; mâncăcios. [Var.: hấlpav, -ă, hấlpov, -ă adj.] – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti. adjectivhulpav

HÎ́LPAV, -Ă adj. v. hulpav. adjectivhîlpav

HÚLPAV, -Ă, hulpavi, -e, adj. (Despre oameni) Lacom, nesățios la mîncare; (despre manifestările lor) care reflectă lăcomia. Tudorache așteaptă flămînd, cu priviri hulpave. STANCU, D. 85. ◊ Fig. Bufnește vîntul hulpav și ascuțit ca briciul. LESNEA. I. 68. – Variante: (Mold.) hî́lpav, -ă (CREANGĂ, P. 225), hî́lpov, -ă (CREANGĂ, P. 32) adj. adjectivhulpav