huștĭulĭúc și -lĭúp (Mold.), interj. care arată căderea unuĭ corp greŭ în apă, ca și bîldîbîc (turc. alt-üstülük, răsturnare, confuziune, d. alt, josu, și üst, susu; alt-üst, cu josu´n sus, talmeș-balmeș, üst-üste, unu peste altu). V. anocato, tumba, tîlvîc, chichion. temporarhuștĭulĭuc