reduceri si promotii 2018
Definitie hurmuz - ce inseamna hurmuz - Dex Online
Alege sensul dorit: hurmuz - substantiv masculin hurmuz - substantiv neutru hurmuz - temporar

hurmuz definitie

hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216). substantiv masculin hurmuz

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv masculin hurmuz

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi substantiv masculin hurmuz

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri substantiv masculin hurmuz

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv masculin hurmuz

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv masculin hurmuz

HURMÚZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile tran­dafirii, cultivat mai ales ca plantă ornamentală; are fruc­tele de mărimea boabelor de cireșe, de culoare albă ca zăpada (Symphoricarpus racemosus). O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înflo­riți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97. substantiv masculin hurmuz

!hurmúzul-pămấntului (plantă) s. m. art. substantiv masculin hurmuzul-pământului

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz. substantiv neutru hurmuz

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț]. substantiv neutru hurmuz

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz. substantiv neutru hurmuz

HURMÚZ2, hurmuzuri, s. n. Mărgea de sticlă imitînd mărgăritarul. Razonte avea pălăriuță... întîia lui pălă­riuță ! Ileana i-o gătise cu hurmuz la panglică, îi pusese un pieptene, așa cum poartă numai flăcăii. CAMILAR, TEM. 319. Vin coropcari de la Cetatea Albă cu mărunțișuri scumpe, mărgeanuri, hurmuzuri și cercei. SADOVEANU, F. J. 552. ◊ Fig. [Curcanul] se-nrotește, își atîrnă șiragurile de hurmuz și mărgele la gît. GÎRLEANU, L. 11. ♦ (La pl.) Șir de mărgele ca cele descrise mai sus. Tinerii fără griji luaseră cu ei în pajiște, mai la o parte, doi lăutari țigani, întocmind o horă, ca să li se vadă suratelor catrințele, hurmuzurile și cununile. SADOVEANU, N. P. 84. substantiv neutru hurmuz

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu. temporar hurmuz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hurmuz

hurmuz   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hurmuz hurmuzul
plural hurmuzuri hurmuzurile
genitiv-dativ singular hurmuz hurmuzului
plural hurmuzuri hurmuzurilor
hurmuz   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hurmuz hurmuzul
plural hurmuzuri hurmuzurile
genitiv-dativ singular hurmuz hurmuzului
plural hurmuzuri hurmuzurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z