reduceri si promotii 2018
Definitie hurduca - ce inseamna hurduca - Dex Online

hurduca definitie

hurdúc, V. hîltîcîĭ. verb tranzitiv hurduc

hurducá, hurduc, vb. tranz și refl. – A (se) mișca, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. – Formă onomatopeică. verb tranzitiv hurduca

hurducá (a ~) vb., ind. prez. 3 hurdúcă verb tranzitiv hurduca

hurducà v. 1. Mold. a sdruncina: astfel hurducă și gloaba asta AL. [Onomatopee: cf. sinonimele dialectale hurdui (= hurui) și burduca (= hurduca)]. verb tranzitiv hurducà

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina. 2. Intranz. (Reg.) A face zgomot mare; a hurui. [Var.: urducá vb. I] – Formație onomatopeică. verb tranzitiv hurduca

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bu­curie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I. verb tranzitiv hurduca

hîltî́cîĭ și -ĭésc, a v. tr. (var. din bîltîcîĭ și rudă cu hîltîbîc, hîlțîĭ, zgîlțîĭ, gîlgîĭ, cobîlț, cogîlț, clatin, hurduc, gălătuc, gît, înghit). Munt. Mold. sud. Clatin într´un vas ș. a.: a hîltîcîi apa într´un clondir orĭ clondiru cu apă, niște pepenĭ orĭ un călător în căruță. V. intr. Căruțele, hîltîcîind din bolovan în bolovan, ĭeșiră (CL. 1910, 8, 898). – În nord hurduc, a -á. verb tranzitiv hîltîcîĭ

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului hurduca

hurduca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) hurduca hurducare hurducat hurducând singular plural
hurducând hurducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) hurduc (să) hurduc hurducam hurducai hurducasem
a II-a (tu) hurduci (să) hurduci hurducai hurducași hurducaseși
a III-a (el, ea) hurdu (să) hurducai hurduca hurducă hurducase
plural I (noi) hurducăm (să) hurducăm hurducam hurducarăm hurducaserăm
a II-a (voi) hurducați (să) hurducați hurducați hurducarăți hurducaserăți
a III-a (ei, ele) hurdu (să) hurduce hurducau hurduca hurducaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z