reduceri si promotii 2018
Definitie hurducăire - ce inseamna hurducăire - Dex Online

hurducăire definitie

HURDUCÁ, hurdúc, vb. I. (Mold., Transilv.) 1. Tranz. (De obicei subiectul e un vehicul) A clătina, a scutura tare, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui. M-a rugat să-l cobor din căruță, că-l hurduca. CAMILAR, N. I 44. Nu mă hurducați așa, că de-abia am mîncat. ALECSANDRI, T 889. ◊ Refl. Cînd se hurduca și suna dușameaua, slujitorii din odăile de dedesubt știau că măria-sa vodă s-a suit în pat. SADOVEANU, Z. C. 125. Cînd harabaua se hurduca ori trecea prin apă, copiii săltau de bu­curie. SLAVICI, N. I 336. Știi că eu nu am obiceiul să mă hurduc cînd merg la plimbare. CARAGIALE, O. VII 170. 2. Intranz. A zgîlțîi. Au prins a hurduca la ușă, ca să intre. SBIERA, P. 314. – Variante: hurducăí (DRAGOMIR, P. 14) vb. IV, urducá (GHICA, S. 76, ALECSANDRI, P. II 209) vb. I. verb tranzitiv hurduca

hurducăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 hurdúcăie, imperf. 3 sg. hurducăiá; conj. prez. 3 să hurdúcăie verb tranzitiv hurducăi

HURDUCĂÍ, hurdúcăi, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) clătina, a (se) scutura (tare); a (se) zdruncina, a (se) zgudui. 2. Intranz. A face zgomot, a hodorogi. – Formație onomatopeică. verb tranzitiv hurducăi

HURDUCĂÍ vb. IV v. hurduca. verb tranzitiv hurducăi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului hurducăire

hurducăire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hurducăire hurducăirea
plural hurducăiri hurducăirile
genitiv-dativ singular hurducăiri hurducăirii
plural hurducăiri hurducăirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z