HÚNTER s.m. Cal de vânătoare, bun săritor de obstacole. [Pron. hán-ter. / < engl. hunter]. substantiv masculinhunter
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter. substantiv masculinhunter
hunter substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | hunter | hunterul |
plural | hunteri | hunterii | |
genitiv-dativ | singular | hunter | hunterului |
plural | hunteri | hunterilor |