hun definitie

hun s. m., pl. huni substantiv masculinhun

HUN, huni, s. m. Persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. IV-V, a pătruns până în Apusul Europei, trecând și pe teritoriul românesc. – Din fr. Huns, lat. Hunni. substantiv masculinhun

HUN, huni, s. m. Persoană făcînd parte dintr-un neam de origine mongolică care a pătruns în secolele IV-V pînă în apusul Europei, trecînd prin țara noastră. substantiv masculinhun

Huni m. pl. popor barbar care năvăli din Azia în Europa pe la 600 d. Cr., ocupă regiunea între Tisa și Dunăre, unde întemeiă un regat puternic sub Atila, cu a cărui moarte (453) se nimici și puterea lor. substantiv masculinhuni