huit definitie

credit rapid online ifn

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) verbhui

huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu). verbhuĭ

credit rapid online ifn

huì v. a face huet: îmi huește necontenit în cap AL. [Onomatopee]. verbhuì

huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă verbhui

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. verbhui

HUÍ, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. Huiește secera, fulgerătoare. id. V. 71. verbhui

húiț, a v. tr. (imit.). Trans. Hîțîn: patu ce se huița (Agrb. Înt. 177 și 184). verbhuiț

huițá (a ~) (reg.) (hu-i-) vb., ind. prez. 3 huíță verbhuița

HUIȚÁ, huíț, vb. I. Refl. (Reg.) A se da în leagăn, în scrânciob. [Pr.: hu-i-] – Din huiț (reg. „scrânciob”, puțin folosit, et. nec.). verbhuița

huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin [!] curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se. verbhuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihuit

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z