huire definitie

credit rapid online ifn

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) substantiv femininhui

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) verbhui

credit rapid online ifn

huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu). verbhuĭ

huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă verbhui

huì v. a face huet: îmi huește necontenit în cap AL. [Onomatopee]. verbhuì

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. verbhui

HUÍ, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. Huiește secera, fulgerătoare. id. V. 71. verbhui

huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin [!] curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se. verbhuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihuire

huire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular huire huirea
plural huiri huirile
genitiv-dativ singular huiri huirii
plural huiri huirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z