reduceri si promotii 2018
Definitie huiduire - ce inseamna huiduire - Dex Online

huiduire definitie

húĭduĭ și -ĭésc, a v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236). verb tranzitiv huĭduĭ

!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă verb tranzitiv huidui

huiduì v. a da cu huideo. verb tranzitiv huiduì

HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui. verb tranzitiv huidui

HUIDUÍ, huiduiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A apostrofa în mod violent pe cineva cu ocări și fluierături, pentru a-și manifesta nemulțumirea și re­volta, a da cu huo; p. ext. a ocărî, a batjocori. Ță­ranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153. Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113. – Prez. ind. și: húidui (SAHIA, N. 63). verb tranzitiv huidui

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului huiduire

huiduire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular huiduire huiduirea
plural huiduiri huiduirile
genitiv-dativ singular huiduiri huiduirii
plural huiduiri huiduirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z