hui definitie

credit rapid online ifn

HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) verbhui

huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu). verbhuĭ

credit rapid online ifn

huí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. huiéște, imperf. 3 sg. huiá; conj. prez. 3 să huiáscă verbhui

huì v. a face huet: îmi huește necontenit în cap AL. [Onomatopee]. verbhuì

HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică. verbhui

HUÍ, huiesc, vb. IV. Intranz. A vui. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet falnic. IOSIF, T. 188. Huiește secera, fulgerătoare. id. V. 71. verbhui

huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin [!] curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se. verbhuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluihui

hui  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)hui huire huit huind singular plural
huind huiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) huiesc (să)huiesc huiam huii huisem
a II-a (tu) huiești (să)huiești huiai huiși huiseși
a III-a (el, ea) huiește (să)huiai huia hui huise
plural I (noi) huim (să)huim huiam huirăm huiserăm
a II-a (voi) huiți (să)huiți huiați huirăți huiserăți
a III-a (ei, ele) huiesc (să)huiască huiau hui huiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z