huciuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huciuiésc, imperf. 3 sg. huciuiá; conj. prez. 3 să huciuiáscă verb tranzitivhuciui
HUCIUÍ, huciuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga găinile. – Formație onomatopeică. verb tranzitivhuciui
huciuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | huciuire | huciuirea |
plural | huciuiri | huciuirile | |
genitiv-dativ | singular | huciuiri | huciuirii |
plural | huciuiri | huciuirilor |