reduceri si promotii 2018
Definitie huțul - ce inseamna huțul - Dex Online

huțul definitie

huțúl, -i, (huțan), s.m. – Populație de origine slavă ce vorbește un dialect ucrainean; a fost colonizată pe văile Tisei și Tarasului de autoritățile austriece în jurul anului 1773 (Tomi 2005: 92). „Limba lor este ucraineană, amestecată cu elemente românești. Seamănă cu românii la port și la obiceiuri. După unii, huțulii ar fi cumani ucrainizați, după alții (Iorga), români slavizați” (Iordan 1963: 274). – Din ucr. hucul. substantiv masculin și feminin huțul

huțúl adj. m., s. m., pl. huțúli; adj. f., s. f. huțúlă, pl. huțúle substantiv masculin și feminin huțul

HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului din Carpații Păduroși, din Munții Maramureșului și din regiunea Obcinelor Bucovinei și care vorbește un dialect ucrainean; (și la sg.) persoană care face parte din această populație; huțan (2). 2. Adj. Care aparține huțulilor (1), privitor la huțuli. – Din ucr. hucul. substantiv masculin și feminin huțul

HUȚÚL, huțuli, s. m. Persoană făcînd parte dintr-o populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului (între rîul Suceava și Ceremuș) și vorbind un dialect ucrainean; huțan2. substantiv masculin și feminin huțul

Huțeani (Huțuli) m. pl. numele Rutenilor munteni din Galiția orientală și din Bucovina, de origină română, reprezentând un tip particular; ei se ocupă cu păstoritul și cu tăierea lemnelor. substantiv masculin și feminin huțeani

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului huțul

huțul   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular huțul huțulul huțu huțula
plural huțuli huțulii huțule huțulele
genitiv-dativ singular huțul huțulului huțule huțulei
plural huțuli huțulilor huțule huțulelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z