hristoitie definitie

credit rapid online ifn

hristoitíe (-íi), s. f. – Viață creștinească. Ngr. χριστοήθεια (Tiktin; Gáldi 196). Sec. XIX, înv. substantiv femininhristoitie

hristoítie și -íe f. (ngr. hristoitia, d. vgr. hrestoétheia, d. hrestós, bun, onest, și êthos, obiceĭ. V. crestomatie, etic). Vechĭ. Cuviință, politeță. substantiv femininhristoitie

credit rapid online ifn

hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei substantiv femininhristoitie

hristoitie f. 1. vieață morală (conform eticei creștine): un tânăr cu stare și cu hristoitie AL.; 2. titlul unei cărți etice de Anton Pann: Hristoitia sau Școala moralului. [Gr. mod.]. substantiv femininhristoitie

HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia. substantiv femininhristoitie

HRISTOITÍE s. f. (Învechit) Evlavie. Om cu stare și cu hristoitie. ALECSANDRI, T. 1388. – Pronunțat: -to-i-. substantiv femininhristoitie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluihristoitie

hristoitie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hristoitie hristoitia
plural
genitiv-dativ singular hristoitii hristoitiei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z